Iti multumesc ca esti asa curajoasa si nu te lamentezi mai mult decat e necesar, nu urli din toti rarunchii si nu cauti sa atragi atentia. Ai fost mai curajoasa si mai viteaza decat as putea sa cer unui copil de 1 an si 5 luni. Nu e drept ca trebuie sa suferi, dar viata nu e mereu dreapta....doar ca asa aflam ca suntem puternici, si ca orice piedica e doar un hop. Trecem impreuna si de asta.
Si o sa desenam pe ghipsul ala si peste ani o sa ne aducem aminte si o sa radem.
Si defapt...tu poti sa zbori si cu atela la o aripa...tu poti orice....pentru ca eu sunt aici sa ma asigur ca nimic nu te va opri.
Te iubesc total si infinit!
P.S. Treaba cu urlatul nu a fost valabila decat initial - ulterior, la schimbarile de ghips si radiografi, cred ca ai redefinit tipatul si l-ai dus pe noi culmi. Nu imi imaginam ca un bebe poate avea forta unui adolescent care trage de fiare - dar mi-ai dovedit ca nimic nu e imposibil!
P.S. Treaba cu urlatul nu a fost valabila decat initial - ulterior, la schimbarile de ghips si radiografi, cred ca ai redefinit tipatul si l-ai dus pe noi culmi. Nu imi imaginam ca un bebe poate avea forta unui adolescent care trage de fiare - dar mi-ai dovedit ca nimic nu e imposibil!
