A mai trecut o luna si jumatate...pe nesimtite. Timpul trece foarte usor si Ana creste vazand cu ochii. Deja se vad diferente mari de la primele fotografii pana la cele din prezent. Ma bucur foarte mult ca o vad crescand sanatoasa si bucalata, dar nu ma grabesc sa trecem de perioada de bebelus. Fiecare zi aduce lucruri noi - de la zambete noi, la gesturi, la ras in toata regula, la priviri pline de emotie sau dragoste sau curiozitate. Este asa cum mi-am imaginat - o bucurie uriasa sa descoperi lumea prin ochii colilului tau.
Abia acum simtim cel mai intens fel de iubire - acela de parinte. Si Florin si eu suntem absolut indragostiti de ea si ne bucuram de fiecare gest, de fiecare zambet, de fiecare pampers plin (stiu ca suna ciudat, dar parintii inteleg ca un pampers urat mirositor poate fi un mare prilej de sarbatoare :)).
A doua luna alaturi de Ana a fost mult mai usoara si mai frumoasa, in comparatie cu prima, in care acomodarea a fost plina de frici mai mult sau mai putin justificate (la mine), de colici (la ea), de uimire (la taicasu).
Pregatirile de botez sunt in toi si de-abia astept prima petrecere din viata Anei. Imi imaginez ca o sa planga fosrte mult in biserica (si foarte tare), dar sper sa nu ma sperii eu mai mult decat ea.
