A trecut o luna!!!! Nu-mi dau seama cand...e clar ca timpul zboara...
Pe zi ce trece Ana e tot mai prezenta - a inceput sa zambeasca, sa ne studieze, sa ne priveasca cu atentie, sa faca mutrite noi si sa fie mai cuminte. Am avut un weekend foarte placut in care am stat foarte mult afara pentru a profita de vremea inca frumoasa, iar Ana s-a comportat exemplar.
E incredibil cat de mult poti iubi un copil. Simteam asta de cand o purtam, dar acum e o realitate foarte concreta si sentimentul parca ar creste de la zi la zi. Ma intreb daca o sa devin una din acele femei care isi bate la cap pritenele fara copii sa ii faca "pentru ca nu stii ce e viata pana cand ii ai", dar oricat de cliseu si de nesuferit ar suna.. e adevarat! :)).
Viata noastra s-a schimbat - si cu toate orele nedormite si cu toata panica prin care am trecut si toate greutatile de inceput si de acomodare nu as schimba absolut nimic. Fericirea mea este acum un zambet, un scutec plin atunci cand este cazul, un ragait care sa ma asigure ca va dormi bine copilul, o bentita cu fundita, un zambet, o privire de inger sau o gropita in obraz...
Am invatat in ultima vreme atat de multe lucruri...nici n-as sti de unde sa incep - am invatat ca rasaritul de soare e la fel de frumos de la ferestra mea ca cel de la mare, am invatat ca doare mult mai tare atunci cand nu poti alina durerea copilului, am invatat ca pot sa suport enorm de multa durere fizica din iubire - fara sa mi se para sfarsitul lumii, am invatat ca pot sa fac mai mult de 3 lucruri de-odata chiar si fara sa-mi propun, am invatat ca 3 nu este o multime - este o familie, am invatat ca sursa echilibrului nostru e partenerul de viata si pentru asta trebuie doar sa fie prezent, am invatat ca in doi poti sa rezolvi orice doar cu iubire si intelegere, am invatat sa iubesc diferit decat stiam....defapt asta n-am invatat - asta mi s-a intamplat pur si simplu si ma consider un om norocos si fericit.
Multumim Ana pentru ca ne faci FERICITI!!! si atat!
