Crafting pentru Ana

 Abia astept sa-mi rasfat fetita si atat de tare mi-as dori sa ii pot oferi orice, incat i-as face tot cu mana mea. De la hainute, la mancare si pana la luna de pe cer. Asa ca de doua saptamani imi umplu timpul in asteptarea ei cu lucru manual. Am invatat sa-i fac tutu'uri si bentite si planuiesc sa ma extind. Stiati ca funditele provoaca dependenta?

Cuib pentru puisor

     Sigur ca sindromul nesting nu m-a sarit nici pe mine. In ultima saptamana am spalat perdele, am dezinfectat hainute, am calcat cat n-am calcat in viata mea, si mai mai ca simt nevoia sa fac si alte schimbari, dar ma abtin.
     Cel mai fericita sunt de faptul ca am instalat baldachinul pentru patul Anei, la care visez de cateva saptamani. Am strabatut internetul in lung si in lat - dar am cedat dragostei la prima vedere pana la urma. Sunt foarte fericita ca puiul meu are un cuibusor care o asteapta sa viseze frumos si sa creasca mare.

Cu burtica!

       Cu cateva zile inainte de baby-shower am reusit sa facem sedinta foto in care sa imortalizam burtica. Rezultatele ne sunt foarte dragi - cred ca sunt fotografiile la care tin cel mai mult de pana acum. A fost un prim moment in care ne-am simtit parinti, ne-am emotionat, dar ne-am si distrat copios - pentru ca viata poate fi o distractie daca stii sa te bucuri de fiecare moment frumos, daca nu te iei prea in serios si daca te bucuri de tot ce ti se intampla.

      Cred ca se vede si in fotografii faptul ca noi ne bucuram de sarcina si o asteptam pe Ana cu dragoste si nerabdare, cu emotii si veselie, cu drag si vise, cu bucurie si chef de distractie. Trebuie sa-i multumim lui Sergiu Zimbilschi pentru aceste fotografii minunate - un prieten drag care ne e mereu alaturi in momente importante ale vietii. Multumim!

Ultimele cumparaturi

  Inca o vizita la supermarketul pentru bebelusi care s-a lasat cu portbagaj plin, plase de carat, cadita de montat, cosmetice si farmaceutice de inghesuit prin sertare  - si in sfarsit cred ca am epuizat lista marilor achizitii. Nu mai sunt multe detalii de pus la punct si putem astepta linistiti momentul intalnirii cu cea mica.

   Ana are acum 34 de saptamani si nu ne dorim sa o grabim spre intalnire, dar emotiile noastre cresc de la o saptamana la alta, odata cu burtica din ce in ce mai tuguiata si odata cu apropierea "scadentei". Ne gandim la momentul primei baite, la rutina unei zile alaturi de bebica, dar cel mai des ma gandesc la momentul primei intalniri. Imi doresc sa nasc natural si usor, imi doresc ca ea sa fie sanatoasa, frumoasa si cuminte si imi doresc sa putem comunica asa cum simt eu ca o putem face. 

  Draga Ana, mai odihneste-te cateva satpamani, pentru ca urmeaza o viata intreaga de nou, de uimire, de fericire si de dragoste prin care noi te vom tine de manute, te vom sustine cand vom sti ca ai nevoie, si vom merge impreuna inaine...numai inainte...

Prima petrecere pentru Ana

     Duminica (29.06.14) am organizat prima petrecere in cinstea Anei - un Baby Shower, pentru ca am vrut sa impart cu toate fetele bucuria mea de a avea o fetita, cu atat mai mult cu cat momentul cand o vom intalni se apropie vertiginos.

     Nu stiu daca e doar impresia mea, dar am senzatia ca timpul alearga. Au trecut aproape 8 luni si jumatate de cand ingerasul asta mic creste si se pregateste sa vina pe lume, iar mie mi se pare ca parca ieri am aflat de existenta ei. Mai sunt 46 de zile pana la momentul stabilit de medici ca data pentru cele 40 de saptamani si nu stiu ce sa fac mai repede. Ana are deja un teanc impresionat de hainute care asteapta sa fie spalate, calcate si frumos randuite pentru a fi purtate; carutul, patutul si alte cateva trebuincioase sunt si ele aproape pregatite...dar parca tot simt ca mai sunt atea de facut...

    Asa ca sa incepem prin a ne bucura si a sarbatori am zis - si asta am facut! M-am concentrat impreuna cu Ava si am cumparat cele mai nostime articole de petrecere la care ne-am putut noi gandi, am cumparat dulciuri sa facem candy bar, am comandat cupcakes si biscuiti, am ales confetti si coifuri de petrecere, Florin ne-a umflat baloanele si nu in ultimul rand am pregatit atentii pentru fete, caci era normal ca Ana sa-si arate recunostinta pentru cadourile minunate pe care le-a primit si pentru faptul ca am fost onorate cu prezenta. Fetelor, va multumim inca o data, si imi pare rau ca nu ne-am dezmeticit la timp sa facem fotografii in formatie completa si de-abia asteptam evenimentele viitoare la care Ana ne va zambi din carucior, nu doar din burtica.