4 luni!

La multi ani!!! Esti minunata, absolut perfecta si peste orice limita de dulce! Suntem cei mai fericiti parinti ca te avem si te iubim din ce in ce mai mult cu fiecare zi ce trece!

Marile noastre iubiri mici

      Alexia i-a scris Anei o felicitare de Craciun.  
      Nu a putut astepta Ajunul, si aseara ne a facut o surpriza extraoridinara. E un copil exceptional de bun si un suflet atat de frumos, care a invatat sa spuna "te iubesc" pentru ca simte asta si pentru ca inima ei e mare si curata si pentru ca in ea incap toti cei apropiati. Si Ana a intrat acolo imediat dupa ce s-a nascut...ce onoare mai mare la care sa poti  visa?!

    Felicitarea asta e cel mai frumos dar de Craciun, e fericirea exprimata in cateva cuvinte.

    Cele mai frumoase, mai bune si mai destepte fete de pe pamantul asta sunt ale noastre. Clar!

Ana si Alexia

Alexia e verisoara Anei. Astept de mult momentul in care sa le vad jucandu-se si in sfarsit a venit!
E drept ca Ana e inca prea mica pentru a fi cu adevarat responsiva, dar in curand se va intampla si asta.

O iarna de poveste

Am inceput sa citim povesti. Abia asteptam sa stam seara in pat si sa ii citesc, in timp ce Ana se uita la poze. Serile in 3 sunt cele mai frumoase.

 Te iubim, mama!

Botez...

            Am trecut primul examen din viata noastra. Ana e crestina.

            Foarte multe emotii, lacrimi, incidente bizare si un gust amar lasat de slujba la Sf Spiridon cel Nou...nu recomand...deloc, niciodata.. dar Dumnezeu nu e biserica, nu e preot si nu e in dogme platite cu bani...multi bani. Dumnezeu e dragoste si  e BUN. Dumnezeu ne a dat o pe Ana si intru Dumnezeu am botezat-o.

          Petrecerea in schimb ne a placut, ne am simtit bine, ne-am bucurat sa avem atatia oameni dragi langa noi si sa o inconjuram pe Ana cu iubire. Va iubim pe toti si va multumim! Ne dorim sa va stim aproape si pe viitor. Sunteti minunati!

3 luni!!

La multi ani, mama!! Iti multumesc ca ne-ai ales sa iti fim parinti, iti multumesc ca ma faci sa astept fiecare zi cu nerabdarea de a fi langa tine pentru fiecare lucru nou, iti multumesc ca esti minunata si iti multumesc ca existi! 

Mami!

       Prima mea zi de nastere...ca mamica. E cea mai frumoasa calitate pe care mi au daruit-o Florin si evident, Ana. Fericirea mea e in ochii lor. Va iubesc!!

2 luni 1/2

         A mai trecut o luna si jumatate...pe nesimtite. Timpul trece foarte usor si Ana creste vazand cu ochii. Deja se vad diferente mari de la primele fotografii pana la cele din prezent. Ma bucur foarte mult ca o vad crescand sanatoasa si bucalata, dar nu ma grabesc sa trecem de perioada de bebelus. Fiecare zi aduce lucruri noi - de la zambete noi, la gesturi, la ras in toata regula, la priviri pline de emotie sau dragoste sau curiozitate. Este asa cum mi-am imaginat - o bucurie uriasa sa descoperi lumea prin ochii colilului tau.

        Abia acum simtim cel mai intens fel de iubire - acela de parinte. Si Florin si eu suntem absolut indragostiti de ea si ne bucuram de fiecare gest, de fiecare zambet, de fiecare pampers plin (stiu ca suna ciudat, dar parintii inteleg ca un pampers urat mirositor poate fi un mare prilej de sarbatoare :)).

        A doua luna alaturi de Ana a fost mult mai usoara si mai frumoasa, in comparatie cu prima, in care acomodarea a fost plina de frici mai mult sau mai putin justificate (la mine), de colici (la ea), de uimire (la taicasu).

         Pregatirile de botez sunt in toi si de-abia astept prima petrecere din viata Anei. Imi imaginez ca o sa planga fosrte mult in biserica (si foarte tare), dar sper sa nu ma sperii eu mai mult decat ea.

Prima luna de viata!! (Partyday)

         A trecut o luna!!!! Nu-mi dau seama cand...e clar ca timpul zboara...

         Pe zi ce trece Ana e tot mai prezenta - a inceput sa zambeasca, sa ne studieze, sa ne priveasca cu atentie, sa faca mutrite noi si sa fie mai cuminte. Am avut un weekend foarte placut in care am stat foarte mult afara pentru a profita de vremea inca frumoasa, iar Ana s-a comportat exemplar.

         E incredibil cat de mult poti iubi un copil. Simteam asta de cand o purtam, dar acum e o realitate foarte concreta si sentimentul parca ar creste de la zi la zi. Ma intreb daca o sa devin una din acele femei care isi bate la cap pritenele fara copii sa ii faca "pentru ca nu stii ce e viata pana cand ii ai", dar oricat de cliseu si de nesuferit ar suna.. e adevarat! :)).

          Viata noastra s-a schimbat - si cu toate orele nedormite si cu toata panica prin care am trecut si toate greutatile de inceput si de acomodare nu as schimba absolut nimic. Fericirea mea este acum un zambet, un scutec plin atunci cand este cazul, un ragait care sa ma asigure ca va dormi bine copilul, o bentita cu fundita, un zambet, o privire de inger sau o gropita in obraz...

            Am invatat in ultima vreme atat de multe lucruri...nici n-as sti de unde sa incep - am invatat ca rasaritul de soare e la fel de frumos de la ferestra mea ca cel de la mare, am invatat ca doare mult mai tare atunci cand nu poti alina durerea copilului, am invatat ca pot sa suport enorm de multa durere fizica din iubire - fara sa mi se para sfarsitul lumii, am invatat  ca pot sa fac mai mult de 3 lucruri de-odata chiar si fara sa-mi propun, am invatat ca 3 nu este o multime - este o familie, am invatat ca sursa echilibrului nostru e partenerul de viata si pentru asta trebuie doar sa fie prezent, am invatat ca in doi poti sa rezolvi orice doar cu iubire si intelegere, am invatat sa iubesc diferit decat stiam....defapt asta n-am invatat - asta mi s-a intamplat pur si simplu si ma consider un om norocos si fericit.

                          Multumim Ana pentru ca ne faci FERICITI!!! si atat!

3 saptamani!

Ana a implinit azi 3 saptamani de viata. Am sarbatorit cu colici pana la 6 dimineata, ca doar nimeni nu trebuie sa doarma cand e rost de petrecere. Si-a exersat si vocea, inca din belsug, pentru ca atunci cand vrea atentie, trebuie sa si primeasca neintarziat. 

La multi ani, Ana! La cat mai multe saptamani de viata si la cat mai putini coloci. Parintii tai disperati te iubesc!

Jumatate de luna

Azi Ana a implinit 2 saptamani!! 

Multumim ingerasul nostru ca ne-ai ales sa iti fim parinti, sa te iubim si sa te octotim. Esti lumina ochilor nostri si te iubim din tot sufletul!!

La plimbare...

   Ieri a fost o zi mare in care s-au produs 2 evenimente majore - Ana a pierdut buricul si am iesit la prima plimbare impreuna. Foarte emotionant pentru ca era un moment asteptat de mult timp si pe care ni-l imaginam in diverse moduri. Prima plimbare in 3 - 20 de minute pe care n-o sa le uitam prea curand.

In sfarsit Acasa!

Azi plecam acasa!! Emotii, bucurie, organizari...Aproape nu-mi vine sa cred ca am ajuns si la acest moment...

14.08.14 14:08

              Poate cele mai importante numere din viata mea - momentul cand Ana a venit pe lume. As vrea sa pot sa il descriu...doar ca imi dau lacrimile si acum. Cuvintele exista ca sa putem comunica, insa nu sunt atat de cuprinzatoare pentru a exprima fericirea suprema, Raiul, Binecuvantarea sau implinirea. Cam toate aceste sentimente si multe altele la fel de coplesitoare si de simultane le am simtit intr o singura secunda. 

             A venit pe lume dupa un travaliu de  peste 30 de ore, dintre care 24 destul de dificile. Mi-am dorit din tot sufletul sa nasc natural, dar nu ma credeam capabila sa duc pana la capat o asemenea misiune...daca as fi stiut cat de indelungata este. Am fost pe punctul de a renunta si a cere cezariana de cateva ori, dar in ciuda momentelor dificile simteam ca trebuie mers mai departe si acceptata alternativa doar cand voi simti ca nu mai am de ales..si pana la urma minunea a venit ca rasplata pentru toate aceste ore care acum s-au sters din memorie. O data ce am vazut-o, am simtit ca pot sa fac orice...ca nici un efort nu e prea mare si ca nimic din tot ce a fost nu mai conta.

Ana e perfecta...e o raza de soare, e tot soarele. Acum doarme pe umarul meu...asta e Perfectiunea pentru mine!

Ultimele zile

      Se apropie momentul intalnirii...azi e vineri si luni ar putea fi marele eveniment. In acest moment nu-mi mai este frica de nastere, chiar imi doresc sa se produca mai repede si sa fim amandoua sanatoase acasa.

      Am insa emotii pentru ca ne vom cunoaste in sfarsit, pentru ca o perioada superba din viata mea se va incheia, pentru ca urmeaza un moment unic in viata, pentru ca tot ce imi doresc in acest moment este ca Ana sa fie sanatoasa si pentru ca abia astept sa o tin in brate.

     Draga Ana, te asteptam cu multa dragoste si nerabdare sa facem primul pas intr-o viata lunga plina de vise pe care ne dorim sa ti le realizam, o viata plina de veselie si de dragoste. Nu stim daca vom fi cei mai buni parinti, dar cu siguranta vom incerca sa fim cei mai buni prieteni, sa te sustinem si sa te iubim, sa te ascultam si sa te intelegem, sa te invatam tot ce stim si sa ne lasam invatati de tine, sa iti aratam lumea si sa o descoperim si noi alaturi de tine si prin ochii tai. 

      Te iubim si te asteptam!

Crafting pentru Ana

 Abia astept sa-mi rasfat fetita si atat de tare mi-as dori sa ii pot oferi orice, incat i-as face tot cu mana mea. De la hainute, la mancare si pana la luna de pe cer. Asa ca de doua saptamani imi umplu timpul in asteptarea ei cu lucru manual. Am invatat sa-i fac tutu'uri si bentite si planuiesc sa ma extind. Stiati ca funditele provoaca dependenta?

Cuib pentru puisor

     Sigur ca sindromul nesting nu m-a sarit nici pe mine. In ultima saptamana am spalat perdele, am dezinfectat hainute, am calcat cat n-am calcat in viata mea, si mai mai ca simt nevoia sa fac si alte schimbari, dar ma abtin.
     Cel mai fericita sunt de faptul ca am instalat baldachinul pentru patul Anei, la care visez de cateva saptamani. Am strabatut internetul in lung si in lat - dar am cedat dragostei la prima vedere pana la urma. Sunt foarte fericita ca puiul meu are un cuibusor care o asteapta sa viseze frumos si sa creasca mare.

Cu burtica!

       Cu cateva zile inainte de baby-shower am reusit sa facem sedinta foto in care sa imortalizam burtica. Rezultatele ne sunt foarte dragi - cred ca sunt fotografiile la care tin cel mai mult de pana acum. A fost un prim moment in care ne-am simtit parinti, ne-am emotionat, dar ne-am si distrat copios - pentru ca viata poate fi o distractie daca stii sa te bucuri de fiecare moment frumos, daca nu te iei prea in serios si daca te bucuri de tot ce ti se intampla.

      Cred ca se vede si in fotografii faptul ca noi ne bucuram de sarcina si o asteptam pe Ana cu dragoste si nerabdare, cu emotii si veselie, cu drag si vise, cu bucurie si chef de distractie. Trebuie sa-i multumim lui Sergiu Zimbilschi pentru aceste fotografii minunate - un prieten drag care ne e mereu alaturi in momente importante ale vietii. Multumim!

Ultimele cumparaturi

  Inca o vizita la supermarketul pentru bebelusi care s-a lasat cu portbagaj plin, plase de carat, cadita de montat, cosmetice si farmaceutice de inghesuit prin sertare  - si in sfarsit cred ca am epuizat lista marilor achizitii. Nu mai sunt multe detalii de pus la punct si putem astepta linistiti momentul intalnirii cu cea mica.

   Ana are acum 34 de saptamani si nu ne dorim sa o grabim spre intalnire, dar emotiile noastre cresc de la o saptamana la alta, odata cu burtica din ce in ce mai tuguiata si odata cu apropierea "scadentei". Ne gandim la momentul primei baite, la rutina unei zile alaturi de bebica, dar cel mai des ma gandesc la momentul primei intalniri. Imi doresc sa nasc natural si usor, imi doresc ca ea sa fie sanatoasa, frumoasa si cuminte si imi doresc sa putem comunica asa cum simt eu ca o putem face. 

  Draga Ana, mai odihneste-te cateva satpamani, pentru ca urmeaza o viata intreaga de nou, de uimire, de fericire si de dragoste prin care noi te vom tine de manute, te vom sustine cand vom sti ca ai nevoie, si vom merge impreuna inaine...numai inainte...

Prima petrecere pentru Ana

     Duminica (29.06.14) am organizat prima petrecere in cinstea Anei - un Baby Shower, pentru ca am vrut sa impart cu toate fetele bucuria mea de a avea o fetita, cu atat mai mult cu cat momentul cand o vom intalni se apropie vertiginos.

     Nu stiu daca e doar impresia mea, dar am senzatia ca timpul alearga. Au trecut aproape 8 luni si jumatate de cand ingerasul asta mic creste si se pregateste sa vina pe lume, iar mie mi se pare ca parca ieri am aflat de existenta ei. Mai sunt 46 de zile pana la momentul stabilit de medici ca data pentru cele 40 de saptamani si nu stiu ce sa fac mai repede. Ana are deja un teanc impresionat de hainute care asteapta sa fie spalate, calcate si frumos randuite pentru a fi purtate; carutul, patutul si alte cateva trebuincioase sunt si ele aproape pregatite...dar parca tot simt ca mai sunt atea de facut...

    Asa ca sa incepem prin a ne bucura si a sarbatori am zis - si asta am facut! M-am concentrat impreuna cu Ava si am cumparat cele mai nostime articole de petrecere la care ne-am putut noi gandi, am cumparat dulciuri sa facem candy bar, am comandat cupcakes si biscuiti, am ales confetti si coifuri de petrecere, Florin ne-a umflat baloanele si nu in ultimul rand am pregatit atentii pentru fete, caci era normal ca Ana sa-si arate recunostinta pentru cadourile minunate pe care le-a primit si pentru faptul ca am fost onorate cu prezenta. Fetelor, va multumim inca o data, si imi pare rau ca nu ne-am dezmeticit la timp sa facem fotografii in formatie completa si de-abia asteptam evenimentele viitoare la care Ana ne va zambi din carucior, nu doar din burtica.

Bebelusii au aripi de inger

   Prima data am simtit-o pe Ana miscandu-se cam pe la 18 de saptamani. La inceput foarte timid - ca niste bule de apa minerala (probabil se juca cu baloane de sapun) - si apoi din ce in ce mai ferm. Cred ca este una dintre cele mai frumoase senzatii pe care le-am trait. Stiu ca de afara se vede ciudat, poate parea dureros - dar este o senzatie extraordinara. Chiar ma gandesc cum va fi cand ea nu va mai fi acolo?! 

   Acum simt ca avem o legatura speciala si vreau sa-i multumesc pentru faptul ca de cate ori dorm - doarme si ea, deci e de acord cu programul meu si il respecta. De multe ori, daca ma trezesc prea devreme dimineata, stau nemiscata, ca sa nu simta nimic si sa nu se trezeasca. Nu cred ca o pacalesc, ci doar ca e de acord ca ar trebui sa mai dormim putin.

   Am senzatia ca are aripi din care falfaie din cand in cand. Ingerasul meu are aripi ce nu se vad la ecografie, dar cu care ma atentioneaza despre adevarata ei natura si cred ca de-acum incolo nu va fi doar misiunea noastra de parinti sa o protejam, ci vom avea ingerul nostru pazitor langa noi.

Sa facem cunostinta cu Ana

       Dupa nunta visurilor noastre si o luna de miere de vis, ce ne puteam dori mai mult pentru ca fericirea noastra sa fie completa? Nici nu am apucat sa ne gandim prea mult, ca Ana si-a facut aparitia - nu doar ca raspuns la aceasta intrebare, ci ca intruchipare a dragostei noastre, o sursa aparte de fericire si de dragoste noua.

       Ana ne invata acum alte fete ale iubirii, pe care nu le cunosteam. Datorita ei am aflat ca poti sa iubesti o fiinta pe care nu ai cunoscut-o niciodata mai mult decat orice pe lume; am aflat ca iubirea nu se "imparte la 2" ci se "inmulteste cu 2" atunci cand astepti un copil; am aflat ca poti numara zilele din calendar pana la urmatoarea programare ecografica - numai ca sa o putem vedea, chiar si pentru cateva minute; am aflat ca fericirea vine din rezulate bune la analize...Doamne si cate mai avem de aflat si cat de nerabdatori suntem sa "stim" si sa "simtim" tot ceea ce va urma..

     Am stiut ca o sa o cheme Ana inca din primele 3 saptamani de sarcina - Asta pentru ca taticul ei a stiut ca va avea o fetita, si ca acesta trebuie sa fie numele ei. Tot taticul a fost primul om sigur de faptul ca vom avea un copil, inca de pe vremea cand doar un test de sange ar fi putut confirma ceea ce pentru noi era o dorinta. Si pentru ca este intr-adevar un tatic norocos, fetita va veni in zodia Leu, zodia lui, si o zodie norocoasa spunem noi (chiar daca nu exista zodii ghinioniste sau mai putin bune).

      In acest moment Ana are putin peste 32 de saptamani de viata intrauterina, iar nerabdarea noastra de a o cunoaste este in continua crestere. In urma ultimei ecografii am aflat ca are ~2.1kg si este perfect sanatoasa.

     Credem ca va veni pe lume in luna August. Daca alege sa ajunga la termenul stabilit, o asteptam pe 16, insa e posibil sa vina mai devreme - motiv pentru care incercam sa ne pregatim pentru toate scenariile.

      De 32 de saptamani numele fericirii noastre este Ana si chipul ei este acesta: